Definita cuvantului claudicație
CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu claudicație
rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic). Vezi definitia »
IHTIOPATOLOGÍE s. f. ramură a ihtiologiei care studiază bolile peștilor. (< fr. ichtyopathologie) Vezi definitia »
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie. Vezi definitia »
CIOÁIE s. f. (Reg.) Acioaie. [Pr.: ci-oa-ie] – Din acioaie. Vezi definitia »
CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi]. Vezi definitia »