ÉFOR s. m. 1. (în Sparta antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control. 2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2). (< fr. éphore, gr. ephoros) Vezi definitia »

păscălitór, păscălitoáre, s.m. și f. (înv. și pop.) persoană care prezice viitorul din pascalie; zodier, astrolog, profet, prezicător. Vezi definitia »

TELEINDICATÓR s. n. aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. (< fr. téléindicateur) Vezi definitia »

RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur. Vezi definitia »

PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur. Vezi definitia »