UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător. Vezi definitia »

CAPTÓR, captoare, s. n. Aparat electric sau electromagnetic care servește la transformarea semnalelor sonore sau optice în semnale electrice. – Din fr. capteur. Vezi definitia »

VECTÓR, -OÁRE I. s. m. 1. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. 2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. ♦ animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul (2). II. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. (< fr. vecteur) Vezi definitia »

NAVIGATÓR, -OÁRE, navigatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care întreprinde lungi călătorii pe mari și oceane; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoană care călătorește pe apă. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore. Vezi definitia »

STRIDÓR s.n. (Liv.) Sunet aspru, ascuțit. ♦ Respirație șuierătoare. [< fr. stridor, cf. lat. stridor – șuierat]. Vezi definitia »