capéte (-ți), s. m. – Vas, strachină. – Var. căpeț, s. n.; căpcea, capcea, s. f. Ngr. ϰαπέτις „măsură pentru produse solide” (Diculescu, Elementele, 467), probabil introdus într-o epocă mai puțin tîrzie decît presupunea Diculescu. Ultima var. un dim., cu confuzia între ți și ci la finală. După Densusianu, Hațeg, 61, căpcea ar veni de la tc. kepce; însă aria sa de răspîndire (Trans. de Sud-Vest) nu se potrivește cu această ipoteză; același autor a propus mai tîrziu (GS, VI, 363) un lat. *capicella. Vezi definitia »

VITALITÁTE, vitalități, s. f. Caracterul a ceea ce este viu; putere de viață, vigoare vitală; energie, forță, dinamism. – Din fr. vitalité, lat. vitalitas, -atis. Vezi definitia »

INECHITÁTE, inechități, s. f. Nedreptate, injustețe, neechitate, inicvitate. – Din fr. iniquité (după echitate). Vezi definitia »

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité. Vezi definitia »

ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate. Vezi definitia »