Definita cuvantului condescendență
CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din fr. condescendance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condescendență
MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1, – Din sl. mito. Vezi definitia »
FẤSĂ, fâse, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenușie, cu pântecele albicios, care aleargă mișcându-și în permanență coada (Anthus). – Et. nec. Vezi definitia »
tánă, tăni, s.f. (reg.) pâclă, ceață. Vezi definitia »
CORDELIÉRĂ s. f. 1. șnur, cingătoare răsucită (ca frânghia). 2. torsadă. (< fr. cordelière) Vezi definitia »
TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur. Vezi definitia »