ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÓR s.m. Organ receptor nervos care primește excitații din mediul înconjurător. [< fr. extérocepteur, cf. lat. exterior – din afară, recipere – a primi]. Vezi definitia »

RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore) Vezi definitia »

AMPLIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care amplifică; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. (< fr. amplificateur) Vezi definitia »

ACHIZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă de achiziționarea de produse și de materiale. (< germ. Akquisitor) Vezi definitia »