Definita cuvantului consistoriu
CONSISTORIU, consistorii, s. n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu consistoriu
EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »
PERIGÍNIU s. n. (bot.) înveliș al organelor de reproducere femele. (< fr. périgynium) Vezi definitia »
VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium]. Vezi definitia »
LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium]. Vezi definitia »
stâmbríu s.m. sg. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »