Definita cuvantului curatelă
CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu curatelă
VARIÓLĂ, variole, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, care se caracterizează prin apariția pe suprafața pielii a numeroase pustule care, după vindecare, lasă cicatrice definitive; vărsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole. Vezi definitia »
SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance). Vezi definitia »
RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina. Vezi definitia »
INTERMEDÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul intermediar al hipofizei, cu acțiune dilatatoare; hormon melanotrop. (< fr. intermédine) Vezi definitia »
punguiálă, punguiéli, s.f. (reg.) 1. pungășire, furt. 2. căutare, scotocire prin buzunare după bani. Vezi definitia »