COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum. Vezi definitia »

RUTILÁNT, -Ă adj. de un roșu aprins. (< fr. rutilant, lat. rutilans) Vezi definitia »

CIRCULÁNT, -Ă, circulanți, -te, adj. Care circulă; pus, aflat în circulație. ◊ Capital circulant = parte a capitalului productiv (materii prime și auxiliare, combustibil etc.) a cărei valoare se transmite în întregime asupra mărfurilor produse (în decursul fiecărui proces de producție). – Din fr. circulant. Vezi definitia »

DEBORDÁNT, -Ă adj. 1. care se revarsă. 2. (fig.) exuberant. (< fr. débordant) Vezi definitia »

NEEXISTÉNT adj. v. INEXISTENT. Care nu există; neexistent, nul (1). [DEX '98] Vezi definitia »