SENARMONTÍT s. n. Minereu de stibiu. – Din fr. sénarmontite. Vezi definitia »

ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite. Vezi definitia »

TECALEMÍT s.n. 1. Dispozitiv care permite ungerea cu o pompă cu piston într-un anumit punct de gresaj. 2. Pompă (de mână) cu piston folosită la ungere cu unsori consistente. [Pl. -te, -turi. / < fr. técalémite, rus. tekalemit]. Vezi definitia »

pironit, -ă, pironiți, -te adj. (d. infracțiuni) arestat, închis. Vezi definitia »

ZDRĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a zdrăngăni; cântec executat fără pricepere la un instrument muzical cu coarde; zdrăngănitură. [Var.: zdrăncănít s. n.] – V. zdrăngăni. Vezi definitia »