COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

URATURÍE s. f. prezența uraților în urină. (< fr. uraturie) Vezi definitia »

LIMFANGIOPLASTÍE s.f. (Med.) Operație de refacere a circulației limfatice prin drenaj în țesutul subcutanat. [Gen. -iei. / < fr. lymphangioplastie]. Vezi definitia »

noémbrie s. m. – A 11-a lună a anului. – Var. no(i)emvrie. Sl. nojębrĭ, din mgr. Nοέμβριος. Var. din ngr. (Pascu, Beiträge, 11); der. din lat. (REW 5969) nu e posibilă. Vezi definitia »

TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situație, de la o idee la alta. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio. Vezi definitia »