doagă, doage s. f. os. Vezi definitia »

noroáncă, noroánce, s.f. (reg.) 1. portocală. 2. lămâie. 3. (în sintagme) mere noroance = soi de mere. Vezi definitia »

PROCÚRĂ s. f. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germ. Procura) Vezi definitia »

SINÁXĂ s. f. denumire dată adunărilor primilor creștini. (< fr. synaxe, gr. synaxis) Vezi definitia »

ESCÁLĂ, escale, s. f. Oprire prevăzută în itinerarul unui vapor sau al unui avion pentru aprovizionare, pentru debarcarea sau îmbarcarea pasagerilor etc. ♦ Localitate de oprire în cursul unei călătorii cu vaporul sau cu avionul. – Din fr. escale. Vezi definitia »