Definita cuvantului elice
ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helíce s. f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elice
DEDÚCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire) Vezi definitia »
ZÉCE, zeci, num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Are zece elevi. (La pl., arată o cantitate mare nedeterminată) Zeci de oameni. ◊ Expr. A avea zece vieți, se spune când cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. ◊ (Substantivat) Scrie un zece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De zece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Plecau câte zece. 2. (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la unsprezece până la nouăsprezece) Cincisprezece. ♦ (Intră în compunerea numeralelor cardinale compuse de la douăzeci până la nouăzeci și nouă) Patruzeci și trei. – Lat. decem. Vezi definitia »
TECTRÍCE s. f. pl. Pene care acoperă baza aripii. – Din fr. tectrice. Vezi definitia »
mandúce, mandúc, vb. III (înv.) a ghida, a conduce, a orienta. Vezi definitia »
limáce s. f. (pl. limáci) Vezi definitia »