SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime. Vezi definitia »

PROTOPARENCHÍM s. n. parenchim primar. (< fr. protoparenchyme) Vezi definitia »

BEHAIM, Martin (1459-1507), cosmograf și navigator german. A introdus în navigație astrolabul; în 1492 a construit primul model al globului terestru geografic. Vezi definitia »

REVERENDÍSIM s. m. titlu onorific rezervat prelaților. (< lat. reverendissimus) Vezi definitia »

EPENDÍM, ependime, s. n. Epiteliu care căptușește canalul rahidian, trunchiul cerebral și ventriculii cerebrali. – Din fr. épendyme. Vezi definitia »