MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule. Vezi definitia »

COLOSTÁZĂ¹ s. f. reducere sau oprire a curgerii fierii spre intestin. (<fr. cholostase) Vezi definitia »

OSTEOFLEBÍTĂ, osteoflebite, s. f. (Med.) Inflamație a venelor din interiorul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophlebite. Vezi definitia »

ACVARÍSTICĂ s. f. Creșterea peștilor în acvariu. – Din germ. Aquaristik. Vezi definitia »

CEFALÍTĂ s.f. Inflamație a creierului și a membranelor sale. [< fr. céphalite, cf. gr. kephale – cap]. Vezi definitia »