RESPECTÍV, -Ă adj. Care privește persoana, obiectul, împrejurarea despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ♦ Corespunzător. ♦ (adv.) Pentru cealaltă situație; pentru al doilea caz. [Cf. fr. respectif]. Vezi definitia »

ADEZÍV, -Ă I. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante. (< fr. adhésif) Vezi definitia »

AUDIOVIZÍV, -Ă adj. Audiovizual. [Cf. it. audiovisivo]. Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ (Gram.) Mod imperativ (și s.n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc.; propoziție imperativă (și s.f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. // s.n. Necesitate categorică și care se impune necondiționat; obligație. ◊ (În filozofia lui Kant) Imperativ categoric = principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa în conștiința umană norme morale universal valabile și veșnice. [Pl. -vi, -ve. / < lat. imperativus, cf. fr. impératif]. Vezi definitia »

SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif) Vezi definitia »