TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba. Vezi definitia »

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega. Vezi definitia »

MODERNIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) moderniza și rezultatul ei; înnoire. [< moderniza]. Vezi definitia »

ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni. Vezi definitia »

SUBÎMPĂRȚÍRE s. f. acțiunea de a subîmpărți; parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. (< subîmpărți) Vezi definitia »