INTRINSÉC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus]. Vezi definitia »

ghiobéc (-curi), s. n. (Munt.) Veșmînt larg. Tc. göbek „buric” (Bogrea, Dacor., I, 276). Vezi definitia »

farmec,magie;o forta controlata de vrajitoare sau magicieni Vezi definitia »

CHIOSTÉC², chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek. Vezi definitia »

SPÂNÁTEC, -Ă adj. v. spânatic. Vezi definitia »