FÚLGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ◊ Ședință (sau miting) fulger = ședință (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegramă fulger = telegramă transmisă (în schimbul unei suprataxe) mai repede decât telegramele obișnuite. ◊ Loc. adj. și adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuțeala fulgerului, iute, scurt; subit. ◊ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albăstruie sau roșiatică, care se deplasează relativ încet sub influența curenților de aer, dispărând brusc, cu sau fără explozie. ◊ Fulger electronic = bliț. – Lat. fulger (=fulgur, -is). Vezi definitia »

HOMO FABER s.m. Termen folosit de filozoful francez Bergson pentru a desemna pe omul primitiv care își făurea singur uneltele necesare, transformând natura pentru a o face aptă de a corespunde necesităților sale. [< lat. homo faber]. Vezi definitia »

NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece etc.). – Din fr. nécessaire. Vezi definitia »

pelinghér s.m. (reg.) om de nimic. Vezi definitia »

TELESPÍCHER I. s. m. crainic la televiziune. II. s. n. aparat pentru comunicații bilaterale la distanțe mici. (< fr. téléspeaker) Vezi definitia »