PROCÁTOR, procatori, s. m. (Reg.) Avocat. – Din magh. prókátor. Vezi definitia »

COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro) Vezi definitia »

DEFRIȘÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care efectuează (sau lucrează la) defrișări. [Cf. fr. défricheur]. Vezi definitia »

văsușór (reg., rar) s. n., pl. văsușoáre Vezi definitia »

IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur. Vezi definitia »