HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ȘTRENGĂRÍE, ștrengării, s. f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie. Vezi definitia »

ACOLOGÍE s.f. (Med.; livr.) Cunoașterea medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli. [Gen. -iei. / < fr. acologie, cf. gr. akos – tratament, logos – studiu]. Vezi definitia »

NANOSOMÍE s.f. (Med.) Nanism. [Gen. -iei. / < fr. nanosomie, cf. gr. nanos – pitic, soma – corp]. Vezi definitia »

REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication. Vezi definitia »