MEFÍTIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urât; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare]. Vezi definitia »

ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique. Vezi definitia »

CÚPRIC, -Ă adj. Referitor la cupru, care conține cupru. [< fr. cuprique]. Vezi definitia »

OZONOMÉTRIC, -Ă, ozonometrici, -ce, adj. Referitor la ozonometrie, de ozonometrie. – Din fr. ozonométrique. Vezi definitia »

RISTÍC s. n. (În sintagma) Gogoașă de ristic = gogoașă bogată în tanin, care se formează pe frunzele și pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe, și care se întrebuințează în medicină sub formă de tinctură, în industria chimică și în industria tăbăcăriei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki. Vezi definitia »