HOLÍSM s. n. (Filoz.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme. Vezi definitia »

ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. Vezi definitia »

GENETÍSM s. n. teorie psihologică potrivit căreia noțiunea de spațiu ar fi câștigată prin experiență. (< fr. génétisme) Vezi definitia »

MAGNETOTROPÍSM s. n. curbare a organelor plantelor sub influența forței magnetice. (< fr. magnétotropisme) Vezi definitia »

FOTOPERIODÍSM s. n. reacție a plantelor față de succesiunea luminii și a întunericului. (< fr. photopériodisme) Vezi definitia »