flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Vezi definitia »

EXFOLIÁȚIE s. f. 1. cădere treptată a scoarței copacilor în mici bucățele. 2. cădere a părților moarte care se detașează de un os, de piele etc. în mici lamele. 3. desprindere, prin uzură, a unor straturi subțiri de pe suprafața unui metal. (< fr. exfoliation) Vezi definitia »

ESTROPIÁȚIE, estropiații, s. f. Estropiere. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. estropiation. Vezi definitia »

ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéographie. Vezi definitia »

LOGAGNOZÍE s. f. imposibilitatea de a recunoaște un cuvânt vorbit sau scris. (< fr. logagnosie) Vezi definitia »