Definita cuvantului găgăuz
GĂGĂÚZ, -Ă, găgăuzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații de origine turcă, dar de religie creștină, care locuiește în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia. 2. Adj. Care aparține găgăuzilor (1), privitor la găgăuzi. – Din tc. gagavuz.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu găgăuz
plohúz, plohúze, s.n. (reg.) 1. rotilă sau împletitură rotundă de nuiele care se pune între buciumul roții și cuiul osiei de la car. 2. nuia flexibilă, pârlită în foc și răsucită, care servea în trecut la legatul plutelor; gânj. Vezi definitia »
ABÚZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din fr. abus, lat. abusus. Vezi definitia »
ABÚZ s.n. 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constând din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rău]. Vezi definitia »
ZUZ, -Ă, zuzi, -e, adj. Buimac, năuc, zăbăuc, zăpăcit. (din zuzui) Vezi definitia »
BIBLIOBÚZ s.n. Autobuz amenajat cu o bibliotecă volantă. [< fr. bibliobus]. Vezi definitia »