AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + polenizare. Vezi definitia »

ACETIFICÁRE s. f. Acțiunea de acetifica. Vezi definitia »

ÎMBURGHEZÍRE s. f. Faptul de a se îmburghezi. – V. îmburghezi. Vezi definitia »

AUTOIMUNIZÁRE s. f. producere de anticorpi față de substanțele propriului organism. (după fr. auto-immunisation) Vezi definitia »

ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora. Vezi definitia »