FAȚÁDĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față). Vezi definitia »

SEMIÁXĂ s. f. 1. porțiune dintr-o axă orientată într-unul din cele două sensuri ale acesteia. 2. jumătate din lungimea axei unei curbe plane închise sau a unui corp de revoluție generat de o asemenea curbă. (< semi- + axă) Vezi definitia »

EXOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Zona periferică a citoplasmei. [< fr. exoplasme, cf. gr. exo – în afară, plasma – formație]. Vezi definitia »

TIREOSTIMULÍNĂ s. f. hormon hipofizar tireotrop care reglează formarea tiroxinei. (< fr. thyréostimuline) Vezi definitia »

scorțúcă s.f. (reg.; în sintagmă) scorțucă de fohei = scorțișoară (aromată). Vezi definitia »