stânj, stânji, s.m. (reg.) stânjenel. Vezi definitia »

gînj (gấnji), s. m. – Nuia care servește pentru a lega. Sl. *gązĭ (Cihac, II, 447; cf. Vasmer, I, 318), cf. rus. guz; cf. și cujbă și vînj. – Der. gîngei, s. n. (bîtă; mîner al furcii de tors; sfincter al vezicii; butuc la roata morii de grîu); gînjui, vb. (a strîmba); (în)gînju(lu)i, vb. (a strîmba); gînjia, vb. refl. (a se îndoi). Cf. și ghiuj. Vezi definitia »

ORÁNJ adj. invar., s. n. (Livr.) Portocaliu. – Din fr. orange. Vezi definitia »

vânj¹ (plantă) s. m., pl. v'ânji Vezi definitia »

MELÁNJ, melanjuri, s. n. 1. (Franțuzism) Amestec. 2. Fir textil obținut prin amestecul unor fibre de lână de sorturi și culori diferite sau prin amestecul fibrelor de lână cu cele sintetice; p. ext. țesătură obținută din astfel de fire. – Din fr. mélange. Vezi definitia »