sfanț (-ți), s. m. – 1. (Înv.) Monedă austriacă de 20 de bani. – 2. Bani. – Var. înv., sfanțig, sfanțih, svanțih. Mr. sfanțic. Germ. Zwanziger (Borcea 205), cf. ngr. σφαντζίϰι, it. svanzica. – Der. sfănțoaică, s. f. (monedă de 10 creițari); sfănțui, vb. (a mitui); sfănțuială, s. f. (mituire). Vezi definitia »

plănúț, plănúțe, s.n. (reg.) 1. plan mic. 2. bucată mică de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. Vezi definitia »

CIOCULÉȚ, cioculețe, s. n. Diminutiv al lui cioc². – Cioc²+ suf. -uleț. Vezi definitia »

sprințăréț, sprințăreáță, adj. (înv.) sprințar, zburdalnic, zglobiu, nebunatic. Vezi definitia »

chilimbóț, chilimboáțe, s.n. (reg.) bucată de pâine necoaptă; chilimoață, gălămoz. Vezi definitia »