SFÂNTULÉȚ, sfântuleți, s. m. (Pop.) Sfințișor. – Sfânt + suf. -uleț. Vezi definitia »

răsléț (-eáță), adj. – Separat, izolat. – Var. răzleț. Sl. različĭ „diferit”, bg. razlŭčĭ „separat” (Cihac, II, 308), cf. sl. razląčiti „ a separa”. Der. din *răsneț ‹ rasna (Tiktin; Candrea) este nesigură. – Der. răsleți (var. răslăți, răslăța, resleți), vb. (a separa, a despărți, a împărți; a risipi, a răspîndi), ale cărui var. indică o contaminare cu lăți. Vezi definitia »

preaotéț, preaotéți, s.m. (înv.) mare preot. Vezi definitia »

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »

sloiéț, sloiéți, s.m. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »