BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.
Sursa: DEX '98 | Permalink

BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut¹. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.
Sursa: DLRM | Permalink