IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).
Sursa: DEX '98 | Permalink

-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)
Sursa: MDN | Permalink

ic (ícuri), s. n. – Pană de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pană, a înțepeni).
Sursa: DER | Permalink