INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale. 2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. (< it. integralismo)
Sursa: MDN | Permalink

INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică. [Cf. it. integralismo și „Integral” – titlul unei reviste din București].
Sursa: DN | Permalink