PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.
Sursa: DEX '98 | Permalink

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].
Sursa: DN | Permalink

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare)
Sursa: MDN | Permalink