PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme.
Sursa: DEX '98 | Permalink

PRÍSMĂ s.f. Poliedru mărginit de fețe plane, dintre care două, poligonale, egale și paralele, formează baza, iar celelalte, în formă de paralelogram, formează fețele laterale. ♦ Prismă optică = piesă transparentă (de sticlă) folosită pentru descompunerea sau pentru reflecția luminii într-un spectru. ♦ Prin prisma = din punct de vedere..., în lumina... [Cf. fr. prisme, lat. gr. prisma].
Sursa: DN | Permalink

PRÍSMĂ s. f. poliedru mărginit de fețe paralele și egale (baze) și cu celelalte în formă de paralelogram. ♦ ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. ♦ prin ~ ă = din punct de vedere... (< fr. prisme, gr., lat. prisma)
Sursa: MDN | Permalink