SEX, sexe, s. n. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale; bărbați sau femei, masculi sau femele. ◊ Sexul tare (sau viril) = bărbații. Sexul slab (sau frumos) = femeile. [Pl. și: sexuri] – Din fr. sexe, lat. sexus.
Sursa: DEX '98 | Permalink

SEX- Element de compunere savantă cu semnificația „șase”, „de șase ori”. [Var. sexa-. / < fr. sexa-, lat. sex].
Sursa: DN | Permalink

SEX s.n. 1. Diferența fizică și constituțională dintre bărbat și femeie, dintre mascul și femelă; totalitatea caracterelor specifice care despart animalele și plantele în masculi și femele. 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale. [Pl. -xe, (înv.) -xuri. / < fr. sexe, cf. lat. sexus].
Sursa: DN | Permalink

SEX¹- elem. „șase”, „de șase ori”. (< fr. sexa-, cf. lat. sex)
Sursa: MDN | Permalink

SEX² s. n. 1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi (bărbați) și femele (femei). ◊ fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate. 2. (fam.) sexualitate. 3. organele sexuale externe. (< fr. sexe, lat. sexus)
Sursa: MDN | Permalink

sex (sexuri), s. n. – Ceea ce distinge masculii și femelele. Fr. sexe. – Der. sexual, adj., din fr. sexuel; sexualitate, s. f., din fr. sexualité; sexapil, s. n., din engl. sex-appeal; sexapilos, adj. (Arg., fermecător).
Sursa: DER | Permalink

sex s. n. sg. 1. act sexual, raport sexual. 2. viață sexuală.
Sursa: Argou | Permalink