Definita cuvantului genitiv
GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu genitiv
DISTRIBUTÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ideea de distribuție. ♦ numeral ~ = numeral care indică repartizarea numerică a obiectelor sau ființelor; atenție ~ă = atenție care se poate îndrepta în mai multe părți deodată; atenție dispersată. 2. (mat.) care prezintă distributivitate. (< fr. distributif, lat. distributivus) Vezi definitia »
REVENDICATÍV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif) Vezi definitia »
CONSERVATÍV2, -Ă adj. (Rar) Conservator. [< germ. konservativ]. Vezi definitia »
INEXPRESÍV, -Ă adj. lipsit de expresivitate; șters. (< fr. inexpressif) Vezi definitia »
ELECTÍV, -Ă adj. 1. bazat pe alegere. ◊ care se face, se acordă prin alegere. 2. care procedează prin eliminare. (< fr. électif, lat. electivus) Vezi definitia »