OCUPÁȚIE s. f. I. luare (temporară) în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină; cucerire. II. îndeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio) Vezi definitia »

MENINGORAGÍE s. f. hemoragie meningiană. (< fr. méningorragie) Vezi definitia »

BRADIKINEZÍE (‹ fr. {i}; gr. bradys „lent” + kynesis „mișcare”) s. f. Încetinire patologică a mișcărilor voluntare întîlnită în unele tulburări psihice, encefalită etc. Vezi definitia »

MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie) Vezi definitia »

BIOSPEOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază fauna și flora peșterilor. [Pr.: -bi-o-spe-o-] – Bio- + spelogie. Cf. fr. biospéléologie. Vezi definitia »