Definita cuvantului germanic
GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu vremea și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu germanic
cráinic (cráinice), s. n. – Pîrghie cu care se ridică piatra morii de grîu. – Var. gra(i)nic. Germ. Kranich (DAR). În Banat și Olt. Vezi definitia »
HEMATOPOIÉTIC, -Ă adj. Organ hematopoietic = organ care produce celule sanguine. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoiétique]. Vezi definitia »
tândălíc, -ă, adj. (reg.) poznaș, ștrengar. Vezi definitia »
ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique) Vezi definitia »
TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr. triasique) Vezi definitia »