foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra). Vezi definitia »

IGIÉNĂ s. f. ramură a medicinei umane care studiază mijloacele de păstrare a sănătății și de prevenire a bolilor. ◊ ansamblu de reguli și de măsuri menite să apere sănătatea. (< fr. hygiène) Vezi definitia »

gorgónă s.f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu părul din șerpi împletiți. ◊ Motiv decorativ reprezentând capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din mările calde, în colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona) Vezi definitia »

năsturăreásă, năsturărése, s.f. (înv.) 1. soție de năsturar. 2. femeie care face sau vinde nasturi. Vezi definitia »

coloncífră (-ci-fră) s.f., g.-d. art. coloncífrei; pl. coloncífre. Vezi definitia »