UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. Vezi definitia »

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

a ieși din joc expr. 1. (cart.) a renunța la continuarea unei partide de cărți. 2. (d. o firmă, o companie, o grupare mafiotă) a ieși din competiție; a da faliment. Vezi definitia »

ECHINOCÓC s.m. Specie de tenie care trăiește ca parazit în corpul cornutelor mari și al câinelui. [< fr. échinocoque, cf. lat.sc. tenia echinococus]. Vezi definitia »

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque) Vezi definitia »