ADNOTÁȚIE s.f. Adnotare. [Gen. -iei, var. adnotațiune s.f. / cf. lat. adnotatio, fr. adnotation]. Vezi definitia »

SINOCHÍE s.f. (Zool.) Simbioză între microorganisme și oameni, în care beneficiază și gazda. [Gen. -iei. / < germ. Synökie]. Vezi definitia »

FLUORIMETRÍE s. f. metodă fizico-chimică de analiză bazată pe măsurarea intensității fluorescenței substanțelor; fluorometrie. (< fr. fluorimétrie) Vezi definitia »

-MANȚÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „devinație”, „ghicit”, „prezicere”. [< fr. -mantie, it. -manzia, cf. gr. manteia < mantis – ghicitor, profet]. Vezi definitia »

DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »