parapét (parapéte), s. n. – Balustradă, parmaclîc. It. parapetto, prin intermediul ngr. παρεπέτο, cf. fr. parapet. – Der. parapeta, vb. refl. (a se întări). Vezi definitia »

SCAPÉT, scapeți, s. m. Bărbat care a fost castrat. ♦ Spec. Membru al unei secte religioase creștine ai cărei adepți se supuneau castrării. – Din rus. sckopeț. Vezi definitia »

podmét (podméturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”. Vezi definitia »

galbinét s.n. (înv.) sumă mare de galbeni. Vezi definitia »

coclét, cocléți și cocléte, s.n. și m. (reg.) 1. ochi de iță la războiul de țesut. 2. fir apucat greșit prin ițe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea ușii; coclanță. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiță. Vezi definitia »