TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu. Vezi definitia »

diliu. -ie, dilii adj. v. dilimac. Vezi definitia »

vaticíniu (livr.) [niu pron. nĩu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii Vezi definitia »

GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie) Vezi definitia »

CÁSIU s. n. rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului. (< fr. cassis) Vezi definitia »