ALTERÁȚIE, alterații, s. f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération. Vezi definitia »

SALICILEMÍE s. f. prezența salicilatului în sânge. (< fr. salicylémie) Vezi definitia »

RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation) Vezi definitia »

POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie]. Vezi definitia »

LOCOMÓȚIE s. f. mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. (< fr. locomotion) Vezi definitia »