năslí (năslésc, năslít), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție). Vezi definitia »

ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV. Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. – Et. nec. Vezi definitia »

țâgălí, țâgălésc, vb. IV (reg.) 1. a ciuguli; a crâmpoți. 2. a face surcele. Vezi definitia »

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. Vezi definitia »

CORĂSLÍ, pers. 3 corăslește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se brânzi. – Din coraslă. Vezi definitia »