ORBÍLĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb² + suf. -ilă. Vezi definitia »

PLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante) Vezi definitia »

PANSINUZÍTĂ, pansinuzite, s. f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. – Din fr. pansinusite. Vezi definitia »

AMFIDÉRMĂ s. f. 1. membrană externă a contexului. 2. cuticulă epidermică. (< fr., lat. amphidermis) Vezi definitia »

șuínă, șuíne, s.f. (reg.) pământ sterp, neroditor. Vezi definitia »