CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că. Vezi definitia »

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »

IZOFÍGMĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași frecvență de apariție a cutremurelor de pământ. [Var. isofigmă s.f. / et. incertă]. Vezi definitia »

ARITMÉTICĂ, aritmetici, s.f. v. aritmetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

arșíță (-țe), s. f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde. Vezi definitia »