ACUÁRIU s.n. v. acvariu. Vezi definitia »

IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium]. Vezi definitia »

PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. Vezi definitia »

PRESTIMÓNIU s.n. Venit afectat întreținerii unui preot catolic. [Pron. -niu. / < lat.bis. praestimonium, cf. fr. prestimonie]. Vezi definitia »

HARABAGÍU, harabagii, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din tc. arabaci. Vezi definitia »