REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence. Vezi definitia »

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”. Vezi definitia »

chiulangită cronică expr. v. chiulangită. Vezi definitia »

VISCÓZĂ s.f. Substanță siropoasă, obținută din celuloză prin acțiunea unei soluții de carbon, care servește la prepararea unor fire textile artificiale. [< fr. viscose]. Vezi definitia »

SARCOMATÓZĂ, sarcomatoze, s. f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin apariția de sarcoame multiple. – Din fr. sarcomatose. Vezi definitia »